Flag Counter

Psiholog înseamnă, literalmente, un fel de doctor al sufletului, și dacă până acum psihologia se credea o știință obiectivă, în ultimii zeci de ani ea a trebuit să accepte asumarea spiritualității ca parte fundamentală a psihismului omenesc, astfel că un psiholog trebuie să fie pregătit să întâmpine dimensiunea spirituală a clienților săi. Spiritualitatea nu mai poate fi exclusă din psihologie fără riscul de a rămâne o știință goală, fără obiect, pentru că esența ființei omenești este una spirituală.

MANIPULARE DEMONICA!

Repet:

Am avut o sută de ani de psihoterapie - și lumea se înrăutățește.

http://en.wikipedia.org/wiki/Antipsychology

Am avut o sută de ani de psihoterapie - și lumea se înrăutățește.

 

 

Experimentul Rosenhan este faimos deoarece a incercat sa verifice validitatea diagnosticului psihiatric. A fost realizat de psihologul David Rosenhan in 1973. Rezultatele experimentului au fost publicate sub titlul “Sa fii sanatos in locuri nesanatoase”. Studiul este considerat una cele mai importante si influente critici aduse diagnosticarii psihiatrice.

Rosenhan si-a impartit studiul in 2 parti. In prima parte a demonstrat esecul psihiatrilor in a detecta o minte sanatoasa, in cea de a doua parte a demonstrat esecul psihiatrilor in a detecta o minte bolnava. Scopul acestui studiu era de a verifica ipoteza conform careia psihiatrii nu pot garanta daca o persoana e nebuna sau sanatoasa.

Prima parte presupunea folosirea unor voluntari sanatosi ce urmau sa simuleze halucinatii auditive de scurta durata. Scopul lor era de a obtine internarea in 12 spitale de psihiatrie din 5 state diferite. Dupa internarea lor, pseudopacientii au inceput sa se comporte normal si sa zica medicilor ca nu mai au halucinatii. Personalul psihiatric nu a reusit sa identifice starea mentala reala a nici unuia dintre pseudopacienti. Din contra, se credea ca pseudopacientii prezinta simptomele unei boli mentale in plina desfasurare. Unii dintre pseudopacienti au fost izolati luni in sir. Toti au fost fortati sa admita faptul ca au o boala mentala si sa fie de acord cu administrarea de medicamente antipsihotice. Toate acestea facand parte din conditiile ce le-au fost impuse pentru a fi eliberati.

In cea de a doua parte a studiului s-a cerut personalului psihiatric sa descopere prezenta unor pacienti “falsi” inexistenti. Personalul psihiatric a identificat “cu succes” un numar mare de pacienti normali ca fiind impostori.  Concluzia studiului “e clar ca in cadrul spitalelor psihiatrice nu putem distinge persoanele sanatoase de cele cu probleme”, totodata ilustrand pericolele dezumanizarii si a etichetarii ce pot aparea in cadrul institutiilor psihiatrice.

Experimentul pseudopacientilor

Rosenhan si alti 8 asociati sanatosi mental, au incercat sa se interneze in mai multe spitale psihiatrice spunand ca sufera de halucinatii auditive. Personalul spitalelor respective nu au fost informate in privinta experimentului. Falsii pacienti erau compusi dintr-un proaspat absolvent al psihologiei, 3 psihologi, un pediatru, un psihiatru, un pictor si un lucrator in constructii. Nici unul dintre ei nu avea probleme mentale. S-au internat folosind pseudonime, iar cei care lucrau deja in domeniul psihiatriei si-au atribuit locuri de munca fictive in alte domenii pentru a evita tratamentele preferentiale. In afara numelor si a locurilor de munca false, in rest au dat date reale.

In timpul evaluarii psihiatrice, pacientii au sustinut ca aud voci, uneori neclare, care pareau sa pronunte un cuvant (gol, golit). Aceasta era singura simptoma pe care trebuiau sa o prezinte, restul comportamentului lor trebuia sa fie normal. Cuvintele respective au fost alese datorita faptului ca sugerau vag o criza existentiala si datorita faptului ca nu apareau in literatura psihiatrica ca fiind simptome psihotice.

Odata ce erau internati, falsii pacienti urmau sa se comporte normal si sa comunice psihiatrilor ca nu mai aud voci. Dosarele pacientilor, ce au fost obtinute dupa experiment, indicau faptul ca toti pseudopacientii erau caracterizati ca fiind prietenosi si cooperativi. Toti pacientii au fost internati in 12 spitale psihiatrice diferite, inclusiv in spitale private scumpe, spitale universitare cu reputatii excelente si chiar in spitale rurale ale caror conditii lasau mult de dorit.

Desi toti pacientii prezentau simptome identice, 11 au fost diagnosticati cu schizofrenie la spitalele publice, unul a fost diagnosticat cu psihoza maniaco-depresiva, iar diagnosticele mai optimiste au fost obtinute la spitalele private. Durata internarii lor era de 7-52 zile, media fiind de 19 zile. Toti au fost externati cu diagnosticul de schizofrenie “remisiva”. Acest lucru Rosenhan il foloseste drept dovada faptului ca bolile mentale sunt percepute ca fiind o conditie ireversibila ce creaza un stigmat permanent, si nu ca boli vindecabile.

In ciuda faptului ca pseudopacientii observau, in mod constant si vizibil, comportamentul personalului si a altor pacienti, nici unul dintre ei nu a fost identificat drept impostor de catre personalul calificat, desi unii pacienti se pare ca au reusit sa ii identifice ca fiind impostori.

In timpul primelor 3 internari, 35 din totalul de 118 pacienti si-au exprimat suspiciunile fata de pacientii falsi, unii dintre ei chiar sugerand ca ei ar fi jurnalisti sau cercetatori ce investigheaza spitalul.

Observatiile din dosarele pacientilor indica faptul ca personalul psihiatric interpreta o mare parte a comportamentului pacientului in termenii bolii mentale. De exemplu, o infirmiera a interpretat faptul ca pacientul nota tot ce se petrece in jurul lui, ca fiind o problema patologica.

Biografiile normale a pacientilor au fost modificate in inregistrarile spitalului ca sa indice in directia schizofreniei.

Pseudopacientii trebuia sa convinga psihiatrii sa ii externeze, dar exista si un avocat pregatit pentru cazurile in care era clar ca pacientul nu avea sa fie eliberat. Odata ce au fost diagnosticati si internati, pacientii nu puteau sa isi obtina externarea decat daca se puneau de acord cu psihiatrii asupra existentei bolii lor. Asta insemna totodata administrarea unui tratament antipsihotic, pe care ei il aruncau in toaleta.

Atat Rosenhan cat si asociatii sai au raportat, in perioadele de internare, existenta unui sentiment coplesitor de dezumanizare, de invazie severa a intimitatii si o plictiseala severa.

Erau supusi perchezitiilor aleatorii, iar uneori erau observati in timp ce foloseau toaleta. Desi personalul avea intentii bune, in general tratau pacientii ca pe simple obiecte, uneori purtand discutii lungi despre un pacient, desi el se afla langa ei, ca si cum el nu ar fi fost acolo. De asemenea evitau sa interactioneze direct cu pacientii, cu exceptia stricta a indatoririlor lor oficiale. Unii dintre supraveghetori abuzau verbal si fizic pacientii, atunci cand doctorii nu erau prezenti. Un grup de pacienti plictisiti ce asteptau sa le fie servit pranzul, a fost diagnosticat din mers de catre un doctor insotit de un grup de studenti, ca suferind de simptome orale-achizitive. Durata contactului mediu pacient-doctor era de 6.8 minute pe zi.

“Am zis prietenilor, am zis familiei mele, ca pot sa ies oricand vreau sa ies. Asta e tot. O sa stau acolo cateva zile si apoi o sa ies. Nimeni nu avea de unde sa stie ca o sa stau acolo 2 luni… Singura posibilitate de iesire era de a fi cu de acord cu psihiatrul. Daca ei ziceau ca sunt nebun, atunci sunt nebun, sunt nebun, dar ma insanatosesc. In acest fel ma vedeau ei pe mine” – David Rosenhan in cadrul documentarului BBC “The Trap”.

Experimentul impostorului non-existent

In acest experiment, Rosenhan a apelat la un spital renumit. Personalul acestui spital auzise de rezultatul studiului initial si sustineau ca asemenea erori nu se pot intampla la ei. Rosenhan a facut o intelegere cu ei, pe durata a 3 luni unul sau mai multi pseudopacienti vor incerca sa se interneze la ei. Iar psihiatrii vor trebui sa evalueze fiecare pacient pentru a descoperi daca exista posibilitatea de a fi fals. Din 193 de pacienti, 41 au fost considerati impostori si alti 42 au fost considerati suspecti. In realitate, Rosenhan nu a trimis nici un pseudopacient. Toti pacientii considerati impostori erau pacienti normali. Acest lucru a dus la concluzia ca “orice proces de diagnosticare care e expus unor erori masive de acest gen, nu poate fi de incredere”.

Impact si controversa

Rosenhan si-a publicat studiul, criticand lipsa de acuratete a diagnosticarii psihiatrice si a devalorizarii pacientilor.

Multi au aparat psihiatria spunand ca ea se bazeaza in principal pe informatiile oferite de pacient medicului, iar falsificarea simptomelor nu demonstreaza nimic. E ca si cum s-ar minti in privinta altor simptome medicale.

Psihiatrul Robert Spitzer l-a citat pe Kety intr-o critica din 1975 adusa studiului Rosenhan:

“Daca ar fi sa beau un litru de sange, iar apoi sa ma prezint in sala de urgente a unui spital vomitand sange, comportamentul personalului ar fi predictibil. Daca ei m-ar diagnostica ca avand un ulcer peptic ce sangereaza, ma indoiesc ca as putea sa ii conving ca ei nu stiu sa puna un diagnostic”.

Faptul ca medicii si-ar schimba diagnosticul din cauza lipsei altor simptome de ulcer peptic, nu are importanta. La baza criticii lui Rosenhan statea tendinta de a se “agata” de diagnosticul initial a medicilor, interpretand astfel toate evenimentele ulterioare pentru a se potrivi cu diagnosticul.

Un ulcer peptic este o ipoteza initiala convingatoare, dar s-ar putea demonstra repede ca nu e corecta. Daca ipoteza schizofreniei poate fi prelungita in ciuda sanatatii aparente a pacientului, atunci diagnosticare e lipsita de sens.

In 2008, in cadrul emisiunii de stiinta Horizon a canalului TV BBC, a fost realizat un experiment asemanator.

A avut o durata de 2 episoade si se numea “How mad are you?”. La experiment au luat parte 10 pacienti, 5 dintre ei fiind diagnosticati de multa vreme cu probleme mentale, ceilalti 5 fiind sanatosi. Pacientii erau observati de 3 experti in diagnosticarea psihiatrica, sarcina lor era de a identifica corect pe cei 5 pacienti cu probleme mentale. Expertii au identificat corect 2 pacienti, au diagnosticat gresit un pacient si au identificat incorect 2 pacienti sanatosi ca avand probleme mentale.

O persoana trece pe langa un azil de nebuni si aude cum striga nebunii din toate puterile “Treisprezece! Treisprezece!”. Se opreste si se uita printr-o gaura din gard. In clipa urmatoare un deget trece prin gaura si ii scoate ochiul, in timp ce nebunii incep sa strige “Paisprezece! Paisprezece!”.

Autor: Menssana, Editor Descopera.org

Surs: http://www.descopera.org/experimentul-rosenhan/

PSIHIATRIA 

TRADUCERE LIMBA ROMANA

The Marketing of Madness este un documentar extrem de amplu si incisiv, privind industria drogurilor psihiatrice si a marilor venituri generate de parteneriatul dintre psihiatri si companiile farmaceutice, care a creat o piata imensa, cu un profit de peste 80 de miliarde de dolari anual.

Nu putem fi obiectivi in critica acestei profesii din diverse motive:
- nu poti avea niciodata incredere in diagnosticele psihiatrice, fiindca este mai mult decat evident pentru oricine, ca dinamica si fiziologia creierului uman continua sa ramana o enigma pentru medicina, chiar si in acest secol.

- aroganta stupida, cu care psihiatrii isi aroga statutul de experti in probleme ale comportamentului uman, dobandind in timp o pozitie din ce in ce mai solida si respectabila in societate, desi nu are nici cea mai mica urma de sustinere stiintifica si ar trebui considerata din multe puncte de vedere un atentat la adresa libertatii umane.

complicitatea psihiatrilor cu aparatele represive statale, a dus la crearea in intreaga lume a unei retele diabolice de stabilimente psihiatrice, folosite pentru anihilarea fizica si sociala a indezirabililor.

Vanzarea NEBUNIEI - The Marketing of MADNESS - subtitrat in romana - Partea 1


Descarca fisierul (159 MB)
Pentru a salva pe calculatorul dumneavoastra fisierul, dati click dreapta pe link si apoi alegeti “Save Target As …” sau “Save Link As …”

Vanzarea NEBUNIEI - The Marketing of MADNESS - subtitrat in romana - Partea 2

Descarca fisierul (318 MB)
Pentru a salva pe calculatorul dumneavoastra fisierul, dati click dreapta pe link si apoi alegeti “Save Target As …” sau “Save Link As …”

The Marketing of MADNESS - Part 1 - Youtube

The Marketing of MADNESS - Part 2 - Youtube


The Marketing of Madness is the definitive documentary on the psychiatric drugging industry. Here is the real story of the high income partnership between psychiatry and drug companies that has created an $80 billion psychotropic drug profit center for the pharmaceutical industry.

But appearances are deceiving. How valid are psychiatrists’ diagnoses-and how safe are their drugs? Digging deep beneath the corporate veneer, this documentary exposes the truth behind the slick marketing schemes and scientific deceit that conceal dangerous and often deadly sales campaigns.

In this film you’ll discover that… Many of the drugs side effects may actually make your ‘mental illness’ worse. Psychiatric drugs can induce aggression or depression.
Some psychotropic drugs prescribed to children are more addictive than cocaine.

Psychiatric diagnoses appears to be based on dubious science.

Of the 297 mental disorders contained with the Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disordersnone can be objectively measured by pathological tests.

Mental illness symptoms within this manual are arbitrarily assigned by a subjective voting system in a psychiatric panel. It is estimated that 100 million people globally use psychotropic drugs.

The Marketing of Madness exposes the real insanity in our psychiatric ‘health care’ system: profit-driven drug marketing at the expense of human rights.

This film plunges into an industry corrupted by corporate greed and delivers a shocking warning from courageous experts who value public health over dollar.

These drugs are not safe and have not been on the market long enough to provide sufficient long term studies regarding their effects
.


These drugs do cause addictionhowever most “doctors” would call this dependence because you do not have to take an increasing dose over time.

They are completely fine with you being addicted to the same amount of any given drug on a daily basis. Over half of the people that commit suicide in the United States are prescribed to psychotropic drugs. (Ex: Paxil (Paroxetine), Zoloft (Sertraline), Prozac, Wellbutrin (Bupropion), Effexor, Seroquil, Ultram (Tramadol), etc.)

"If you, a loved one, or anyone you know is taking drugs recommend by a MD or Psychiatrist for Anxiety, Depression, Bi-Polar, ADHD, Obsessive Compulsive, Schizophrenia etc… then this film is an absolute must watch."
- James Colquhoun - Producer Director, ‘Food Matters’

 


Extrase si comentarii din partea 1 a filmului dar si a altor filme documentare similare cu acesta: 

 

 

Vanzarea NEBUNIEI - Suntem toti nebuni? - The Marketing of MADNESS - Are We All Insane? - 2

Departe de mine intentia de a nega existenta persoanelor oneste printre practicantii acestei meserii sau printre cei care se supun juramantului lui Hipocrate, multi dintre ei depunand marturie in acest documentar, privind sistemul corupt in care sunt obligati sa profeseze.
Din nefericire insa, nu putini medici de talia unui Josef Mengele sau psihiatri de genul “parintelui” Sigmund Freud si promovarea otravurilor industriei farmaceutice (total lipsita de discernamant si compasiune pentru fiinta umana), m-au facut, in timp, sa consider ca singurul accesoriu care le lipseste unor “halate albe”, pentru a-si arata adevarata fata, este o coasa.

Documentarul arunca lumina asupra unor aparente inselatoare: cat de solide sunt diagnosticele psihiatrice si cat de sigure sunt drogurile prescrise.
Documentarul Psihiatria: O industrie a mortii, era prima cronica a istoriei sordide a “diagnosticelor” bolilor mentale si a nasterii industriei psihiatrice, fiind totodata debutul filmografic al Comisiei Cetatenesti pentru Drepturile Omului, CCHR. 

Acest ultim documentar, The Marketing of Madness, bine produs si bine organizat in cele 13 capitole, a fost insotit la lansare si de o brosura ce rezuma continutul filmului.


Vanzarea NEBUNIEI - Suntem toti nebuni? - The Marketing of MADNESS - Are We All Insane? - 3

Filmul incepe cu o scurta istorie a psihiatriei si psihologiei, demonstrand cum a ajuns industria farmaceutica sa redefineasca multe probleme spirituale si comportamentale, drept boli cerebrale ce necesitau terapie de soc, lobotomii chirurgicale si in final droguri (lobotomii chimice).

Pana in prezent nimeni nu i-a obligat pe psihiatri sa dovedeasca stiintific, ca maladiile mentale pentru care prescriu droguri pe banda rulanta, ar avea un corespondent in fiziologia cerebrala.

Mai mult decat atat, nici o deficienta nutritionala nu s-a permis sa fie explorata de catre aceasta mafie psiho-farmaceutica si pseudo-stiintifica, pentru a explica diverse anomalii mentale precum depresia, dereglarea bipolara, schizofrenia s.a.m.d., chiar daca nenumarate studii independente avand la baza dieta alimentara, au avut succes in tratarea lor.

Multe articole publicate in revistele medicale si finantate de criminala industrie farmaceutica, sustin existenta unui dezechilibru chimic al neuro transmitatorilor din creier, ce necesita prin urmare, pentru reechilibrare, administrarea de droguri psihotrope, in ciuda faptului ca nu exista nici un fel de teste de laborator care sa probeze stiintific aceste afirmatii.


Vanzarea NEBUNIEI - Suntem toti nebuni? - The Marketing of MADNESS - Are We All Insane? - 4 - Valium


Deci cine este, istoric vorbind, responsabil de aceasta focalizare obsesiva pe tratarea medicamentoasa a anomaliilor mentale ?
Nimeni altul decat Sigmund Freud, individul pentru care principala motivatie a comportamentului uman, era impulsul incestuos. Freud a creat o “epidemie” a uzului de cocaina in intreaga Europa, beneficiind simultan de mita substantiala oferita de doua companii farmaceutice majore, Merck si Parke-Davis (actualmente o subsidiara a Pfizer).

Cand escrocheria a fost data in vileag, acest nemernic caruia i s-au ridicat monumente de respectabilitate, a inceput promovarea unei alte clase de droguri de cosmar, amfetaminele, despre care se stia ca sunt ineficiente, extrem de toxice si ca provoaca o dependenta puternica.

In 1952, psihiatrii declanseaza odiseea asa-zisului DSM, Manualul pentru Diagnoza si Statistica Bolilor Mentale, ajuns astazi aproape de cea de-a cincea editie.
Cum s-au intocmit, in timp, nomenclatoarele ce au ajuns sa cuprinda de la 112, initial, aproape 900 de pretinse boli mentale, dintre care doar respiratia profunda a fost deocamdata exclusa ?


Vanzarea-Nebuniei-The-Market-ot-Madness-5


Extrem de simplu si eficient… prin vot ! Si printr-o targuiala ca la taraba, sau cum elegant incerca sa se exprime un psihiatru britanic participant la “conferinta” de redactare a celei de-a treia editii: “ca la o licitatie de tutun.”
Perfect constienti de caracterul conspirativ al acestei catastrofe de “manual”, cu pretentie de opera stiintifica, o comisie de 25 psihiatri marcanti, dintre care 19 sunt cunoscuti ca fiind pe statele de plata ale marilor concerne farmaceutice, delibereaza in prezent in secret, stabilind cat de lunga va fi de aceasta data lista maladiilor mentale.

Exista marturii ingrijoratoare, privind includerea in aceasta lista a unor comportamente umane gen: dependenta de internet, preocuparea obsesiv religioasa, paranoia politica conspirationala si altele similare, care le va garanta drept clientela intreaga populatie a lumii, numai buna de a fi clasificata global ca fiind alienata si deci potentiala “beneficiara” a unui tratament cu droguri psihotrope.
Nu putem aprecia ce venituri enorme vor fi astfel asigurate asasinilor chimici din corporatiile farmaceutice, dar ne putem face o idee, tinand cont ca in 2007 acestia au avut un profit de 22,8 miliarde dolari.

Un procent alarmant de 75 % dintre militarii americani, se afla sub tratament cu droguri legale, conducand la faptul ca mai multi dintre ei mor mai degraba prin sinucidere, decat in lupta.

Vanzarea Nebuniei - The Market of Madness - 6

Cum de s-a ajuns ca grupe de droguri perfect cunoscute prin efectele lor nocive si prin dependenta grava pe care o provoaca, sa ajunga a fi prescrise legal iar uzul lor sa fie incurajat de psihiatri, medici, guverne, mass media si educatori, deopotriva ?
Prin puterea aproape nelimitata a banilor murdari si a influentei politice a concernelor farmaceutice. In SUA personalul medical este obligat, pentru a-si mentine licenta, sa urmeze continuu cursuri profesionale, care sunt aprobate si finantate de trusturile farmaceutice.

Se estimeaza ca 66-75 % dintre articolele publicate de revistele medicale sunt finantate de corporatii si 50 % dintre articolele referitoare la drogurile psihiatrice sunt publicate ilegal, sub semnatura contrafacuta a unor autori care odata intervievati, declara contrariati ca aceste articole nu le apartin.


Vanzarea Nebuniei - The Market of Madness - 7 - Zoloft

Din 1997, anul in care mita bine plasata a obtinut in Congresul american relaxarea regulilor privind reclama televizata sau radio a produselor Big Pharma, impunand ca doar cateva efecte adverse sa fie mentionate la final de reclama, s-a ajuns la o medie de 16.000 de ore anual de vizionare a unor astfel de reclame televizate.

Si oricat de departe vi s-ar parea ca suntem de SUA, ca subiect al documentarului, ma vad nevoit sa va reamintesc ca gratie unei conduceri statale integral masonice, profund corupte si iresponsabile:

- militarii americani pot comite crime pe teritoriul romanesc, fara a se supune legilor noastre (cazul Teo Peter).
- militarii romani au fost obligati sa participe la doua conflicte aberante, orchestrate de SUA, in Afganistan si Irak, impotriva unei populatii nevinovate.
- guvernul nostru a adoptat printre primii pasapoartele biometrice si reglementarea ce va provoca garantat un genocid si care se numeste Codex Alimentarius, urmand ordinele SUA.
- in spatele campaniei murdare de vaccinare impotriva gripei porcine si a celei aviare si a vaccinului pentru cancerul de col uterin, stau intrigile perfide ale lacomului concern farmaceutic  multinational, cu sediul la Londra, GSK, nominalizat repetat in documentar, sub diversele denumiri pe care le-a purtat in timp: Smith, Kline & French, SmithKline Beecham sau GlaxoSmithKline. 

Un psihiatru spunea:
"Cred ca vom fi martorii unei uriase rate de crestere a violentei, sinuciderilor si comportamentelor bizare cum nu s-a mai vazut. Si asta fiindca numai in ultimii 60 de ani, am inceput sa ne intoxicam global creierele, cu aceste incredibil de toxice substante."


Extrase si comentarii film documentar partea 2-a

Vanzarea Nebuniei - The Market of Madness - Profitul industriei farmaceutice - Big Pharma din bolile inventate

"Industria farmaceutica ne intra in case in fiecare zi si incearca sa ne convinga ca avem, cu totii, aceasta problema, pe care ei o pot rezolva cu o pastila. Asta e ceva periculos!"
Dr. Martin Cosgro
Psiholog
"Anul trecut, companiile farmaceutice au avut profit de 285,6 miliarde dolari. Aceasta industrie nu este in afaceri de sanatate si vindecare. Industria farmaceutica este in afacerea managementului bolii."
Gwen Olsen
Fost reprezentant Johnson & Johnson,
Bristol-Myers-Squib si Abbott Laboratories
Autoarea cartii “Confessions of an Rx Drug Pusher”
Laureata Human Rights Award, 2007

 

Dupa o pauza cam lunga, fiind prins in multe alte proiecte interesante, intre timp, am revenit la acest vast si cuprinzator documentar, al carui subiect trateaza una dintre cele mai mari si mai periculoase escrocherii mondiale, “mariajul financiar” dintre psihiatri si industria farmaceutica, cea care a ajuns sa aiba profituri anuale mai mari decat ale unei alte industrii a mortii, industria armamentului, asa-numit, conventional.

Vanzarea Nebuniei - The Market of Madness - Medicamente - Pilule

Cat de sigura este, de exemplu, noua clasa “minune” de droguri antidepresive ?
In timpul testelor efectuate pe adulti sanatosi, pentru Prozac - primul drog psihotrop de acest gen - 50%, dintre subiecti au manifestat tendinte suicidare, dar cum legislatia americana prevede ca testele de siguranta ale drogurilor sa fie efectuate chiar de companiile producatoare, cercetatorii au masluit rezultatele in favoarea lor, pentru a putea obtine aprobarea Food and Drug Administration, FDA.

 

Ca atare, s-a ajuns, actualmente, sa se prescrie droguri psihotrope pentru aproape orice stare emotionala umana, normala, sub o diversitate naucitoare de denumiri pur comerciale: Zoloft, Paxil, Effexor, Zyban, Celexa, Sarafem, care mascheaza, de fapt, realitatea cruda a naturii reale a acestor asa-zise “medicamente”: droguri ce provoaca dependente extrem de puternice - mai grave, in unele cazuri, decat ale mult blamatelor droguri ale strazii, aflate sub interdictie legislativa pe plan mondial - motiv pentru care am si folosit acest termen pentru ele, in toata traducerea documentarului.

Vanzarea-Nebuniei-The-Market-of-Madness - 9 - Copiilor li se prescriu aceste droguri psihotrope care sunt mai puternice decat cocaina

Desi aceste droguri nu au fost niciodata aprobate oficial pentru a fi prescrise copiilor, celor mai napastuiti dintre ei, copiii aflati in sistemele de adoptii statale americane, li se prescriu pe banda rulanta astfel de “tratamente”, incepand de la varsta de trei ani, pentru tot felul de afectiuni inchipuite, procentul celor afectati fiind de peste 60% in Texas si peste 66% in Massachusetts.
In baza unei propagande mincinoase, mascata sub forma unor false articole stiintifice si emisiuni de stiri, Asociatia Americana a Psihiatrilor, organizatie finantata aproape exclusiv de Big Pharma, a efectuat un lobby legislativ intens, pentru a obtine permisiunea de promovare a unor programe de testare, ce afecteaza o alta categorie sociala vitala: adolescentii.

 

Vanzarea Nebuniei - The Market of Madness - Zoloft drog psihotrop

Rezultatul patrunderii, pana si in scoli, a acestei caracatite lacome, alianta psiho-farmaceutica, s-a concretizat in peste 84% de diagnostice psihiatrice false, la 90% dintre adolescenti fiindu-le prescrise droguri psihotrope, telul final fiind de a crea, de timpuriu, o alta categorie de consumatori pe viata, ideal deloc dificil de atins, prin complicitatea cu autoritatile statale si falsele grupuri de sprijin, ale caror venituri provin, in proportie de 66%, tot din industria asasinilor chimici.
Ipocrizia si mercantilismul psihiatrilor sunt sustinute, suplimentar, de un adevarat bombardament mediatic si cibernetic, prin intermediul “programelor educationale”, al caror mesaj obsedant este repetat la infinit: “Esti bolnav… noi avem solutia… intreaba-ti doctorul !”.

 

Exista un conflict de interese, evident, datorita milioanelor de dolari investite in audio-vizual si in presa scrisa,de catre industria farmaceutica, acesta fiind motivul principal pentru care nu auzim despre reactiile adverse, multiple, ale acestor droguri, ce conduc la sinucideri, crime si dependente grave.

Vanzarea Nebuniei -The Market of Madness - Zoloft, Prozac, Paxil - Droguri psihotrope prescrise de psihiatrii

Datorita ignorantei consumatorilor si abilitatii de a pompa mesaje subliminale prin intermediul reclamelor televizate, doctorii au ajuns, acum, in situatia de a li se spune de catre pacienti, care droguri anume doresc sa le fie prescrise, un studiu independent ce a folosit actori profesionisti, pe post de falsi pacienti, reveland un procent de 50% de medici dispusi sa indeplineasca solicitarea expresa a pacientului, din dorinta de a nu-si periclita afacerile.
Nimic surprinzator, de altfel, in contextul infamei societati de consum si a coruptului sistem financiar mondial, care au impus mercificarea profesiei medicale, un domeniu care nu avea ce cauta in circuitul comercial, realitatea fiind cu totul alta:
- toate drogurile au efecte secundare, care nu fac decat sa agraveze starea fizica generala a celui ce are asa-zisa “boala mentala”;
- drogurile psihiatrice pot provoca depresii si induc comportamente agresive, fie prin folosirea lor curenta, fie prin incercarea de a renunta, ulterior, la ele;

 

Vanzarea Nebuniei - The Market of Madness - Drog psihotrop Prozac

- majoritatea drogurilor prescrise copiilor provoaca dependente mai puternice decat cocaina, fiind nominalizate, de fapt, in exact acelasi nomenclator al agentiei americane antidrog, DEA;
- “diagnosticele psihiatrice” se bazeaza pe o “stiinta” dubioasa, pe un manual inventat ad-hoc si arbitrar, prin votare, nici un diagnostic neputand fi determinat printr-un test obiectiv;

 

- se estimeaza o cifra de peste 100 de milioane de oameni, pe plan mondial, ce au cazut in capcana acestor droguri mortale.
"Mai putin de 10%, dintre aceste droguri, sunt mai eficiente decat un placebo, potrivit meta-analizelor drogurilor psihiatrice. Si 60% din cele 10%, mentionate anterior, chiar sunt placebo, acesta putand fi motivul pentru care, in atat de multe cazuri, drogurile psihiatrice sunt cunoscute a fi cauzat mai mult rau decat bine, in situatii reale de viata." - Gwen Olsen

 

In 22 martie 2004, FDA a publicat urmatorul anunt: “…anxietate, agitatie, atacuri de panica, insomnie, iritabilitate, ostilitate, impulsivitate, acatizie si comportament maniacal, toate au fost raportate la copiii si adultii aflati sub tratament cu antidepresive.”

Vanzarea-Nebuniei-The-Market-of-Madness-12

"Toate atacurile cu arma, din scoli, au fost rezultatul drogarii psihiatrice", afirma Genita Petralli, medicul sef al Shangri La BioSpa and Addiction Clinic. Ea preciza ca, cei implicati, fie sufereau efectele sevrajului, fie aveau diverse reactii adverse la aceste droguri, astfel de asasinate in masa nefiind intanite inainte ca drogurile psihiatrice sa patrunda in scoli, prin programe similare TMAP, CMAP sau PENMAP.
Cresterea exploziva a numarului efectelor secundare de la un drog la altul, pe masura patentarii lor, nu denota decat un atac intentionat, progresiv, la adresa fiintei umane, implicarea chiar si a CIA in multe dintre problemele psihiatrice fiind mai mult decat elocventa, in acest sens, daca vom corobora imaginea psihiatrica de ansamblu, cu experimentele CIA cu LSD si alte halucinogene, efectuate pe mari grupuri populationale, in anii ‘60 si ‘70 si drogarea excesiva a militarilor, care are drept scop, cred eu, asigurarea obedientei lor si nu eliminarea stresului actiunilor de lupta.

 

Vanzarea Nebuniei - The Market of Madness - Nutritia si miscarea fizica, sportul, meditatia, spiritualitatea, acupunctura, medicina traditionala chineza s.a. pot fi factori majori in eliminarea toxinelor din organism si echilibrarea psihica a acestuia

Nutritia si miscarea fizica, sportul, meditatia, spiritualitatea, acupunctura, medicina traditionala chineza s.a. pot fi factori majori in eliminarea toxinelor din organism si echilibrarea psihica a acestuia.
Suplimente ca acizii grasi Omega-3 au fost revelati ca avand efecte, semnificative, in reducerea depresiei, dereglarii bipolare, furiei, agresivitatii si anxietatii.





Potrivit samhsa, vitaminele B-complex, riboflavinul, magneziul si thiamina, pot trata anxietatea, autismul, depresia, psihozele induse medicamentos si hiperactivitatea.

Vanzarea Nebuniei - The Market of Madness - Mancarea procesata, laptele, zaharul, aspartamul, indulcitorii artificiali, etc. declanseaza afectiuni la copiiDe asemenea, unele alergii alimentare au fost corelate cu aparitia unor boli mentale: “… alergii la alimente ca: grau, zahar si lapte, pot cauza sau exacerba simptomele de schizofrenie, autism, anxietate, incapacitate de a invata, deficit de atentie prin hiperactivitate ADHD si alte boli.”

La final, va prezint traducerea scrisorii de demisie, inaintata Asociatiei Americane a Psihiatrilor de dr. Loren R. Mosher, creatorul programului de succes “Soteria”, blocat de mafia psiho-farmaceutica, scrisoare care confirma practicile de drogare si supunere a indezirabililor.





Vanzarea-Nebuniei-The-Market-of-Madness - dr Loren R Mosher"Dr. Loren R. Mosher
2616 Angell Ave, San Diego, CA 92122
Ph: 619 550-0312
Fx: 619 558 0854
4 decembrie 1998

Dr. Rodrigo Munoz
Presedinte al Asociatiei 
Americane a Psihiatrilor
1400 94 Street N. W.
Washington, D.C. 20005
Draga Rod,

Dupa aproape trei decenii ca membru, cu un amestec de placere si dezamagire iti inaintez aceasta scrisoare de demisie din Asociatia Americana a Psihiatrilor. Motivul principal al actiunii mele este credinta ca, de fapt, demisionez din Asociatia Americana a Psihofarmacistilor. Din fericire, identitatea reala a organizatiei nu necesita si schimbarea de acronim.

Din pacate, APA impune si consolideaza, prin vorbe si fapte, dependenta de droguri a societatii noastre, desi se spune ca duce o campanie contra drogurilor. Clientii cu diagnostic dual sunt o mare problema pentru noi, dar nu din cauza drogurilor bune pe care le prescriem, rele fiind doar cele obtinute fara reteta. Un marxist ar observa ca, fiind o buna organizatie capitalista, APA agreaza doar drogurile din care deriva un profit - direct sau indirect.

Nu este un grup pentru mine. In acest moment al istoriei, din punctul meu de vedere, psihiatrii au fost cumparati de companiile farmaceutice, aproape in totalitate. APA nu mai poate exista fara suportul financiar al companiilor farmaceutice, pentru intalniri, simpozioane, conferinte, reclama, pranzuri de afaceri, burse scolare la discretie etc. Psihiatrii au devenit lingaii campaniilor promotionale ale companiilor, APA continuand sa sustina ca si-a mentinut independenta si autonomia, desi este complet prinsa in mreje.

Oricine are un minim de bun simt, participand la intalnirile anuale, poate observa cum companiile farmaceutice isi fac reclama, iar simpozioanele sponsorizate de industrie atrag multimi cu diversele lor ispite, in timp ce o sesiune stiintifica serioasa aproape ca nu are audienta. Activitatea psihiatrilor le dezvaluie credintele; de exemplu, mare parte a activitatii consta intr-o cvasi-stiinta a uzului de droguri, ce se rezuma la scrierea de retete.

Aceste limitari psihofarmaceutice ale abilitatii noastre de a fi practicieni integri, ne limiteaza, de asemenea si orizontul intelectual. Nu mai incercam sa intelegem persoanele, ca un intreg, in contextele lor sociale, ci mai degraba incercam sa le reglam neurotransmitatorii. Problema este ca e foarte dificil sa relationezi cu acesti neurotransmitatori, oricare le-ar fi configuratia.

Deci, breasla noastra furnizeaza o motivatie, prin vederea ingusta neurobiologica, pentru a mentine la distanta aceste conglomerate moleculare, pe care am ajuns sa le definim ca pacienti. Sustinem si promovam, pe scara larga, uzul si abuzul de chimicale toxice, despre care stim ca au serioase efecte secundare pe termen lung: dischinezia tardiva, dementa tardiva si sindromul sevrajului. Deci, imi doresc, oare, sa fiu fraierul companiilor farmaceutice, care trateaza molecule, dupa manualele lor ? Ma intristeaza ca  dupa 35 de ani de psihiatrie abia astept sa ma disociez de o asemenea organizatie, care nu-mi reprezinta in nici un caz interesele. Nu-mi sta in puteri sa ma integrez modelului curent, biomedical, reductionist, trambitat de liderii psihiatriei, care ne cununa, inca o data, cu medicina somatica. Este o problema de moda, politica si, prin conexiunile cu marile case farmaceutice, bani.

In plus, APA a mai intrat si intr-o alianta, nefasta cu NAMI (Alianta Nationala pentru Boli Mentale) - nu-mi aduc aminte ca membrii sa fi fost intrebati daca sustin o astfel de organizatie - fiindca ambele organizatii au adoptat sisteme publice de credinte, similare, privind natura nebuniei. In timp ce-si face reclama ca fiind campionul propriilor clienti, APA, de fapt, sprijina non-clientii, parinti care doresc sa aiba controlul, printr-o dependenta de droguri impusa legal asupra copiilor lor cu probleme. NAMI, cu aprobarea tacita a APA, a instituit un program facil de institutionalizare si drogare, care violeaza drepturile civile ale copiilor. In majoritate sustinem si permitem functionarea, in continuare, a acestei agende fasciste. Zeului lor psihiatric, dr. E. Fuller, i se permite sa diagnosticheze si sa recomande tratament psihiatric celor, din organizatia NAMI, care i se opun, o violare evidenta a eticii medicale. A protestat APA vreodata ? Desigur ca nu, fiindca el exprima un punct de vedere agreat de APA, care nu poate fi adoptat oficial. Lui i se permite sa fie in dizidenta, fiindca, la urma urmei, nici macar nu mai este membru al APA. (Alunecoasa optiune, APA !)

Miopia acestui mariaj de convenienta, dintre APA, NAMI si companiile farmaceutice (care sprijina bucuroase ambele grupuri, din cauza simpatiei lor impartasite pentru droguri) este o marsavie. Nu vreau sa iau parte la o opresiune si un control social exercitat psihiatric.

Bolile cerebrale, de sorginte biologica, sunt convenabile atat pentru familii cat si pentru profesionisti. Nu este decat o asigurare falsa contra responsabilitatii personale. Suntem prinsi, neajutorati, intr-un vartej al patologiei cerebrale, pentru care nimeni, cu exceptia ADN-ului, nu este responsabil. Acum, pentru a incepe de undeva, orice are o patologie cerebrala de natura anatomica ar trebui sa cada in sarcina neurologiei (sifilisul este un exemplu excelent). Deci, pentru a fi consecvent cu aceasta viziune a “bolii cerebrale”, marea majoritate a dereglarilor psihiatrice ar trebui sa fie de competenta colegilor neurologi. Fara sa fie nevoie sa-i secondam, cred ca nu s-ar eschiva sa-si asume responsabilitatea pentru acesti indivizi problematici. Faptul ca nu exista dovezi obiective de atribuire a bolii mentale, este, la acest moment, irelevant. Dar si aici avem de-a face cu moda, politica si banii. Acest nivel al necinstei intelectual-stiintifice este mult prea strident pentru mine, pentru a mai putea ramane membru.

Observ, fara surprindere, ca practica psihiatrica este sistematic dezavuata de absolventii americani ai facultatilor de medicina. Aceasta ar trebui sa ne ingrijoreze de starea actuala a psihiatriei. Trebuie sa insemne, cel putin partial, ca ei vad psihiatria ca fiind foarte limitata si netentanta. Pentru mine este clar ca ne indreptam spre o situatie in care, cu exceptia mediului academic, majoritatea practicienilor nu vor mai avea relatii reale, atat de vitale in procesul de vindecare, cu persoanele cu probleme pe care le trateaza. Unicul lor rol va fi de scriitori de retete, nulitati deghizate in persoane utile.

Intr-un final, de ce trebuie ca APA sa pretinda ca stie mai mult decat este cazul ? DSM IV este o ineptie, prin care psihiatria cerseste aprobarea medicinei, in general. Initiatii cunosc ca este mai mult un document politic, decat stiintific. Spre meritul lui, asta si sustine, dar aceasta apologie sumara este rareori observata. DSM IV a devenit o biblie si un best seller producator de bani - fara a-i fi remarcate lipsurile majore. Limiteaza si defineste practica, unii luandu-l in serios, altii fiind mai realisti, insa. Este doar calea spre a fi platit. Problema care se pune este ce anume ne spun categoriile ? Chiar reprezinta, cu acuratete, o persoana cu probleme ? Nu o fac si nu o pot face, fiindca nu exista nici un fel de criterii externe care sa valideze diagnosticele psihiatrice. Nu exista nici un test de sange, nici leziuni anatomice specifice, pentru orice dereglare psihiatrica importanta. Deci, unde ne situam ? APA, ca organizatie, a intrat implicit (uneori si explicit) intr-o escrocherie teoretica.

Este psihiatria o sarlatanie, asa cum e ea practicata astazi ?

Ce recomandari fac organizatiei, cand o parasesc, dupa ce am fost martor la trei decenii din istoria sa ?

1. Pentru inceput, sa fim noi insine. Incetati sa mai faceti aliante nefaste fara permisiunea membrilor.

2. Fiti realisti privind stiinta, politica si banii. Etichetati toate lucrurile asa cum sunt, de fapt - asta inseamna sa fii cinstit.

3. Coborati din patul lui NAMI si al companiilor farmaceutice. APA ar trebui sa se alinieze, daca cineva mai crede in propria sa retorica, cu adevaratele grupuri de consumatori, de exemplu fostii pacienti, supravietuitorii psihiatriei etc.

4. Vorbiti si cu alti membri; nu cred ca sunt unicul cu aceste opinii.

Se pare ca am uitat un principiu fundamental: necesitatea de a ne orienta catre pacient/client/consumator. Intotdeauna imi amintesc de intelepciunea lui Manfred Beuler: “Loren, nu trebuie sa uiti, niciodata, ca esti angajatul pacientului.” Intr-un final, doar ei determina daca psihiatria va supravietui sau nu pe piata.

Cu sinceritate,
Dr. Loren R. Mosher”

Dacă toată lumea ţi-e duşmană, fii tu prietenul tău. Nenorocirea nu e mai presus de puterile unui om. Oricât de mare ar fi ploaia, o pasăre mică nu e lovită, deodată, decât de-o singură picătură.

Caracterul nu e un dar, ci o suma de deprinderi tari, dobandite prin munca. Puterea caracterului sta in munca.

Niciun caracter nu este asa incat sa poata fi lasat in deplina sa voie, ci toate au trebuinta de a fi indreptate prin notiuni si maxime.

Caracterul e proprietatea ce nu se poate pretui.

Intareste adevarul si dreptatea in copiii tai.

Respecta adevarul si nu trece peste el.

Calea spre adevar este presarata cu erori. Cine nu cade în ele, nu le pipaie, nu lupta cu ele si nu le înlatura pâna la urma cu propriile sale forte, nu ajunge la adevar.